Eu deobicei nu scriu recenzii despre carti,dar intr-adevar ,,Padurea norvegiana'' de H.Murakami m-a marcat.Nu vreau sa dau citate,nume,insiruiri de fapte sau sa incerc a convinge ca merita citita.Las aici doar niste secvente care nu sunt siropoase,dar destul de neobisnuite.

,, — Hai, spune-mi ceva, zise Midori cu faţa îngropată în pieptul meu.
— Ce vrei să-ţi spun ?
— Orice. Ceva care să-mi facă plăcere.
— Eşti foarte drăguţă.
— Rosteşte-mi şi numele. Midori.— Eşti foarte drăguţă, Midori, m-am corectat eu.
—Cît de drăguţă? '
— Munţii se prăbuşesc şi oceanele seacă în prezenţa ta.
Midori şi-a ridicat capul şi m-a privit.
—Ai un dar nemaipomenit de a-ţi alege cuvintele.
— Mi se înmoaie inima cînd te aud vorbind aşa, am zis eu,răzînd.
— Spune-mi ceva şi mai drăguţ.
— îmi placi tare mult, Midori.
— Cam cît de mult ?
— Cam cît îmi place un ursuleţ, primăvara.
— Un ursuleţ, primăvara ? mă întrebă Midori, ridicînd capul. Ce vrei să spui? Cum adică, un ursuleţ, primăvara ?
— Te plimbi pe cămp, singură, într-o zi de primăvară şi vine spre tine un ursuleţ cu blana catifelată şi ochii sclipitori şi-ţi spune: „Bună, domnişoară!N-ai vrea să ne dăm de-a rostogolul împreună ?" Tu şi ursuleţul vă petreceţi toată ziua unul în braţele celuilalt, rostogolindu-vă pe panta acoperită cu trifoi. Frumos, nu?
— Da, foarte frumos. Superb!
— Cam aşa te plac eu pe tine.
— E cel mai drăguţ lucru pe care l-am auzit vreo-dată, spuse Midori, cuibărindu-se la pieptul meu. Dacă mă placi atît de mult, înseamnă că o să faci tot ce te rog şi nu te înfurii.
— Nu, nu mă-nfurii.
— Şi o să ai mereu grijă de mine.
— Sigur că o să am, am spus eu, mîngăindu-i părul scurt. Nu te-ngrijora, o să fie totul bine.''

_________________________________________________________________________

,,- Cauţi dragostea perfectă?
- Nu chiar. Nici vorbă să ţintesc la aşa ceva. Pe mine mă fascinează egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu îţi spun acum că vreau să mănânc nişte căpşuni şi tu laşi totul baltă şi dai fuga să-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gâfâind şi mi le întinzi, dar în clipa aceea eu îţi spun că nu mai am chef de ele şi le arunc pe fereastră. Aşa ceva caut eu.
- Ce legătură are asta cu dragostea?
- Are. Habar n-ai tu. Sunt momente în viaţa unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante.
- Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră?
- Exact. Şi în clipa aceea aş dori ca băiatul să-mi spună: “A, am înţeles. Te roz să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec să-ţi iau altceva, ca să mă ierţi. Şarlotă sau plăcintă cu brânză?”
- Şi tu cum ai reacţiona?
- L-as iubi din toata inima mea.''

_________________________________________________________________

,,— Ştii ce-aş vrea acum? mă întrebă Midori.

— N-am nici cea mai vagă idee.

— Aş vrea să ne ia prizonieri nişte piraţi, să ne lase goi puşcă, lipiţi unul de altul şi să ne lege bine.

— De ce să facă aşa ceva? am întrebat eu.

— Piraţi perverşi, spuse ea.

— Tu eşti perversa.

— Apoi să ne încuie în cală, ameninţîndu-ne: „Va aruncăm în mare peste o oră. Pănă atunci, distrati-vă!"

—Şi?

— Şi noi ne simţim bine timp de o oră, ne rosto-

golim şi ne hărjonim... aşa legaţi.

— Asta ai vrea tu să faci acum?

—Da.

— O, Doamne ! am zis, dînd din cap.''

________________________________________________________

,,I-am telefonat lui Midori.
— Trebuie să stau de vorbă cu tine, i-am zis. Am să-ţi spun o grămadă de lucruri... o grămadă. Nu-mi doresc nimic altceva pe lume decît să te întălnesc.Vreau să ne întălnim şi să stăm de vorbă. Vreau să luăm totul de la început.
Midori a tăcut multă vreme la celălalt capăt al firului. o tăcere lungă, lungă... greu de asemuit cu ceva. Mi-am lipit fruntea de geamul cabinei tele-fonice, am închis ochii şi am aşteptat. în cele din urmă, vocea lui Midori rupse tăcerea.
— Unde eşti ?
Chiar, unde eram ?
Cu măna pe receptor, am ridicat ochii şi am privit în jurul cabinei. Unde eram? Habar n-aveam. „Unde-oi fi?" mă întrebam. Nu recunoşteam nimic... nici măcar direcţia. Ce naiba o fi aici ? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit.''
_________________________________________________________