Inimă,aruncă masca!

Aruncă-ţi masca şi vin-o lângă mine
Strânge-mă în braţe, eu voi adormi in ele.
Aruncă-ţi masca şi fii din nou un adevăr
Un adevăr al meu,dezbrăcat de minciună.
Aruncă-ţi masca şi salvează-te din lumea lor
Salvându-te pe tine,salvezi totul din mine.
Aruncă-ţi msca şi hai să ne topim
Ca untul pe pâine,ca fulgul de nea între pleoape.
Aruncă-ţi masca,pentru a te purta în mine
O viaţă şi din nou o viaţă,pentru totdeauna.
Nu-ţi fie teamă,dă-i foc măştii reci
Dă foc la tot ce nu-i al tău,
Dă foc aroganţei,dă foc minciunii,
Dă foc străinului din tine
Ce mă alungă şi visurile mi le frânge.


Ai dat?
Acum priveşte fluturii cei negri
Ei port pe aripi,bucăţi din masca ta.
Dă foc şi nu uita:Simte-te liber
 Simte-te liber alături de mine.

Flori de iris

De ce ,de nece,asta e situaţia
Amâdoi am pierdut
Eu pe tine,tu pe mine.

Cortina cazută,anunţă al nostru sfârşit
Peste care s-au risipit trandafirii arzând
Şi la care chitarele au plâns.

Nu regreta că se fini,
Aş fi vrut,dar nu suntem vampiri
Ca să trăim fericiţi, la infinit.

Nu e timp pentru resentimente
Închide ochii doar odată cu mine
Şi priveşte concertul clipelor trecute.

Va trece timpul şi vom uita
Durerea ce ne-a terorizat cândva
Va trece timpul şi inimile ne se vor vindeca.

Nimic nu va conta...
Nici ce a fost sau ce s-a făcut
Doar,o nouă dragoste în noi va respira.
______________________________________
,,Flori de iris''echivalent cu,,Mănunchi de speranţe''

Şi-apoi?..

Era odată o Ea.Avea patru anişori.Buclele argintii şi ochii în care se îneca o lume,îi ofereau o aură îngerească.Copila încerca să contempleze în zare şi să descopere sufletul universului.Se plimba singură pe plajă,desenând mesaje incifrate.Degetele ei au dezvelit din firele de nisip o scoică hipnotizantă,care poruncitor parcă îi şoptea ,,Ri-Di-Că-Mă,As-Cul-Tă-Mă''.Copila  din inerţie  a prins-o în mâinuţele moi făcute căuş şi o lipise de urechiuşă,întocmai cum observase la cei mari. Însă în ea valurile,nu murmurau chemarea mării,dar vocifereau mat şi pe un ton pătrunzător:
-Te naşti dintr-o bătaie de aripi de fluture fericit...
-Şi-apoi?
-Priveşti cerul şi zâmbeşti...
-Şi-apoi?
-Zbori spre ceea ce ochii tăi n-au mai zâmbit...
-Şi-apoi?
-Te încrezi în conjuncţia stelelor şi le urmezi traseul...
-Şi-apoi?
-Suferi un picaj...
-Şi-apoi?
-Rătăceşti prin oceanul oamenilor prea grabiţi...
-Şi-apoi?
-Toată fiinţa ta simte o suavă plăcere,firori electrici şi lilieci în stoamăcel...
-Şi-apoi?
-Frica te stăpâneşte,iubirea o alungă.
-Şi-apoi?
-Asurzeşti,nu-ţi mai asculţi inima...
-Şi-apoi?
-Devii obosită,nu-ţi mai doreşti Legenda Personală împlinită...
-Şi-apoi?
-Necontenit aştepţi.
-Şi-apoi?
-Accepţi singuratatea drept soţiune.
-Şi-apoi?
-Zile şi iar zile ,la nesfârşit.
-Şi-apoi?
-Cenusă în vânt.
Copila înspăimântată a aruncat scoica şi a fugit cu ochii plini de lacrimi în braţele mamei.Scoica s-a cufundat în marea agitată,însă cuvintele ei au purtat-o pe copilă într-o odisee a viitorului.Ea apare cu scopul de a preveni pe cei ce vor sfârşi pe stânca îndrăgostiţilor nefericiţi.Deoarece valurile apelor inifinite,au strâns lacrimile sufletelor nepereche,şi astfel au devenit mesageri futurişti.

don't hide yourself in regret

Sunt oameni care trăiesc tot timpul cu remuşcarile la braţ,oameni care servesc prezentului greşelile trecutului condimentate,oameni care au avut totul ,dar nu au ştiut a preţui.Astfel totul a devenit nimic,spărgându-se în mii de bucăţi.Acum strânge cioburile dacă mai poţi!
Trebuie să ne iertăm cu trecutul ,dar unii nu pot.Eu nu pot.
Trebuie să ne eliberăm din stânsorile trecutului,să ne scuturăm de ceea ''ce a fost'' şi să trăim doar clipa de acum.Eu încă nu pot.
Păcat că nu am scliroză,pentru a uita lucruri ce m-au durut şi mi-au dat viaţa peste cap...
Conştientizez ca trecutul şi toată curtea lui nu pot să se evapore ca firul de fum prin gura de aerisire,pentru că e parte importantă din viaţa mea.Însă e insuportabil să-mi mai eclipseze prezentul.
Simt cum trecutul îndepărtat năvăleşte cu putere în clipile mele prezente şi dă la o parte tot ceea ce trăiesc la moment.Vreau să-mi scriu o filă nouă,fără nimic scris pe câmp,fără greşeli apuse.
Sunt prinsă într-o plasă de speranţe smintite,care îmi şoptesc ameţitor:''Totul va fi bine''.
Totul va fi bine şi pentru mine.Nu-mi vine a crede că sunt optimistă.Mhm,sunt plină de surprize ,şi cum vociferau cei de la Propaganda,,schimb stările de spirit ca pe programele TV''.Ce băftoasă sunt că am o aşa telecomandă în poşetă.

Ne mor îngerii...

Au început îngerii să moară
Din cer doar lacrimi căzătoare
Cu o moarte suntem toţi datori
Excluşi erau doar îngerii din noi.


Indiferenţa care ne e mamă
Îi ţine în cleşte,pe ei îi doare.
Nici pe un moment nu-i slăbeşte
Le frânge aripile,le chirceşte inocenţa
Le suflă în strălucirea ochilor
Le fură îngerescul grai al lor.
Nimic,neantul îi aşteaptă
Doar indiferenţa ştie a ucide:
O parte din tine,
             O parte din mine,
O parte din îngerul,demonului meu
O parte din toţi ,numită-suflet muritor.


Sufletul nostru de mult nu mai este
Chiar dacă corpul e încă  viu,
El moare înaintea oricui
El moare prematur.    


[Nu e perfectă aproape deloc,dar sunt mândră că mi s-a dat mâina s-o scriu.]

Make a wish..

,,Puneţi o dorinţă şi aseaz-o lângă inima ta.Orce doreşti...Tot ce doreşti.

Gata?..Bine!

Acum ai încredere se va împlini.Nu ştii niciodată de unde o sa apară urmatorul miracol,următorul zâmbet,următoarea dorinţă împlinită.Dar dacă crezi că miracolul e foarte aproape...aşteapt-o cu toată inima ta.Fii încrezut.S-ar putea să obţii ceea ce îţi doreşti.Lumea e plină de magie.Trebuie doar să crezi.Aşa că pune-ţi o dorinţă.

Gata?...Bine!Acum crezi în ea cu tot sufletul.''
[dinOTH]

heh

Tur-Retur(subiect de care nu pot fugi)

Nu-ţi pasă.

Nu-mi pasă.

Unde ajungem?

A,da!Dăm la restanţă.Ce folos? Vom rămâne repetenţi toata viaţa.Nici unul din noi nu vrea să promoveze.Tipic nouă!

Pur  şi simplu nu ne pasă..nu ne pasă...nu ne  mai pasă.În cazul ăsta nicăieri ajungem!

Ai iubit?...Nu a fost o greşeală!

Ai iubit şi nu ţi s-a răspuns?...Nu te-ai străduit suficient.Ţi-ai ascuns inima,pe cind puteai să-i permiţi să strige cu voce tare despre a ei vibraţii.

Ai iubit,şi ai fost iubit,insă totul s-a sfârşit?...Fiecare sfârşit e un nou început.Nu spun ca suferinţa va fi blândă.Din contra,te va prinde în braţele ei puternice,şi te va sfâşia centimetru cu centimetru,pâna vei avea senzaţia clară că ai devenit o păpuşă de ceară lipsită de orice expresie,ofelită şi fără culoare.O păpuşă care nu mai respiră,nu mai simte,nu mai vorbeşte,nu mai trăeşte,nu mai există.O păpuşă a cărei soartă depinde doar de cineva care crede in o ''a doua viaţă''.Un cineva capabil să transforme ceara în zâmbet,în îmbrăţişare,în explozie de emoţii...Un cineva capabil sa păzească această ceară de foc...un cineva pur şi simplu capabil să transforme ceara din nou în viaţă.

 Nu ai iubit niciodată?...E timpul,nu m-ai fugi!Pentru că săgeata lui cupidon,oricum îţi va ţinti inima.Vrei tu,ori nu vrei.

Sunt obosită.Aceleaşi greşeli la nesfârşit!