Se aude zgomot de artificii şi clinchet de pahare-A mai trecut un an.Cu siguranţă o să te ţin minte,bătrâne, sau o să te dau uitării,adio oricum,lasă loc unor noi speranţe şi vise pline de viaţă.Ceea ce vi s-a împlinit să continue,iar ceea ce nu are sorţi de izbândă să plece în neant. Eu nu-ţi port pică,ai fost un an bun,desigur puteai fi şi mai milostiv.M-am simţit împlinită aproape în toate lunile tale.Mi-ai adus în viaţă câţiva oameni minunaţi,iar pentru asta iţi sunt recunoscătoare. Micuţule an nou care vii,nu vreau să vorbesc despre ce-mi doresc,am eu tactica mea specială prin care te voi pune la incercare. E 2012,un an cu semne apocaliptice.Oare va fi sfârşitul?Nu,sfârşitul e in fiecare zi,şi cum se vede unii din noi îi supraveţuieşte.2012,presupune o schimbare de ordin moral şi de structura interioară.Sper ca această schimbare să fie benefică oceanului uman în totalitatea lui,şi fiecăruia dintre noi în parte.Însa înainte de a imbătrâni şi tu,ajută-ne să avem parte de perepiţii neimaginabile şi amintiri de neuitat. Să nu moară nimeni în anul care vine...se poate nu? Să fim mai buni! Să începem a privi viata în faţă! Să nu ne plângem,pentru că o data trăim,iar eşecurile sau greutăţile au şi ele farmecul lor! Sa nu ne mai urâm cu nesaţ(eu chiar voi incerca)! Să nu mai fie războaie,să nu mai fie crime,să nu mai fie corupţie,iar noi....noi să nu mai fim atât de păcătoşi! Să învăţaţi să fi-ţi voi,să aveţi personalitate,un strop de individualitate şi să nu mai copiaţi peste normă! Să mai lua-ţi o carte în mâini,pentru că a fi un oligofren analfabet nu mai e la modă,iar prostiile unora cu siguranţă au spart box office-urile sau muligambia.com! Să nu mai cautaţi motiv de ceartă,invăţa-ţi a ierta! Asculta-ţi muzică bună! Să fi-ţi sănătoşi! Fi-ţi fericiţi,şi nu uitaţi de cei mai trişti ca voi! Iubiţi-vă! Numai bine să vă aducă anul care vine! La mulţi ani!
duminică, 4 decembrie 2011
Hai,sa ne jucam jocuri de copii,sa-ti dau palme care sa nu doara.Sa strigi,sa strigi atat de tare,incat sa-mi dau seama ca nu te pot auzi.Nu,cuvintele tale,nu ma pot atinge,pentru ca eu am construit un al patrulea perete,iar sa-l darami e aproape imposibil.Stii in viata asta de nimic,e important sa fii cineva,nu poti fi cineva,atunci simta-te cineva.Totusi nu vreau sa cred ca pot ajunge intr-o clipa ,,o neinsemnata'',de aceea incerc sa-mi tin sentimentele mele vulnerabile in camasa de forta.Nimeni niciodata nu va putea intelege,cat de apasator si terifiant e gandul,ca uneori nu ai sperante pe care sa te sprijini.Gandul ,,nu ai cum sa te salvezi'',parca topeste totul in jur,devenind o lume de smoala,iar eu un flutere cu aripile prinse de peretii ei...I'm speechless cand vine vorbadespre lucruri 'mari' ce pot fi gasite intr-o lume fara speranta.Traim intr-o lume fara speranta,dar totusi continuu sa cred ca doar cu sperantele langa inima continuam sa dam din aripi prin acest cavou de smoala.
Alinta-mi simturile cu miros proaspat de brad si ciocolata fierbinte.
Fiecarei clipe conferai efect de slow-motion,sa nu se mai sfarseasca.
Nu fi egoist,presoara-mi peste tot cuprinsul firicele de zahar Kandel.
Ingheata-mi dezamagirile,da-le forma unor suveniruri.Iar cand le voi privi sa zambesc victorioasa,pentru ca le-am supravetuit.
Vreau sa hibernez in poala ta,sa ma simt mica si neajutorata.
Intinde-ti aripa sa visez in ea.Stiu,visul meu de a fi fericita a devenit un vis de gheata.Insa un foc la temperatura potrivita ,care sa sparga gheata,tot se va gasi...
Vreau sa cred din nou in basme,iar basmul nostru sa nu se sfarseasca nici cand stelele ochii inchid...
As vrea ca toate lucrurile bune sa se intample in decembrie.Oare e posibil?
Sa ninga cu pene,nu cu fulgi.Fulgi ii prinzi intre pleoape si se topesc.Eu as vrea sa-i prind in palma ta,sa le ascult bataile inimilor,si niciodata lacrima sa nu devina.
Fii bland,decembrie al meu and make my story reality...
miercuri, 30 noiembrie 2011
Azi la radio se anuta vreme frumoasa.La mine in suflet din nou au fost ploi si furtuni.Multi striga ca sunt fericiti...Oare sa-i cred?Oare sa-i invidiez?Oare sa ma bucur pentru fericirea lor?
Se zice ca fericirea se contine doar in lucrurile mici,eu mi-o vad doar in lucrurile mari.Se zice ca pentru a fi fericit trebuie sa inchizi un ochi,eu ii inchid pe amandoi,fericita oricum nu ma consider.
Cineva imi zice: -pari atat de fericita azi! -eu doar zambesc,fericita niciodata nu sunt.
Am zis sa fac si eu o leapsa ca tot stau degeaba si e pacat,deci ce mi-a iesit: Daca as fi fost..... O luna ~ decembrie O zi a saptamanii ~ sambata O parte a zilei ~ seara O virtute ~ intelepciunea O personalitate istorica ~ A.Hitler Un film ~ The Ugly Truth Un lichid ~ cerneala O piatra ~ diamant O emotie ~ Emotia pe care o simti cand mananci ciocolata Raffaello,sau cand te dai in orice vrei tu dintr-un parc de distractii Un sunet ~ sunetul corzii unei chitari Un element al naturii ~ ploaie de stele Un cantec ~ Miss Nothing[The Pretty Reckless] O carte ~ Iubita mea,sputnik Un scriitor ~ Cecelia Ahern Un oras ~ New York,New York,New York... O aroma ~ aroma de pizza Un gust~picant O culoare ~ mov Un material ~ panza de paianjen O parte a corpului ~ degetul mijlociu Un accesoriu~cercei O expresie a fetei~bosumflarea O materie scolara~romana Un personaj de desene animate~Kitou Scrogneugneu O forma,geometrica~linie franta inchisa Un numar ~ 4 Un mijloc de transport ~ motocicleta[Kawasaki] O haina ~ blugi O vedeta din muzica ~ Hayley Williams
duminică, 30 octombrie 2011
Oamenii mereu pleaca....sau Dorina mereu ii alunga?...
Se intorc?...da,uneori...si apoi pleaca din nou...
Anumiti oameni mi-i vreau mereu linga mine,mereu,dar anume acei oameni stiu cel mai bine sa dispara,fara a spune macar ,,goodbye''.Si dupa aia imi devin total necunoscuti,straini de mine,parca ar avea o noua biografie,care nu mi-i destinata sa o cunosc.
Nu pot sa zic ca sunt singura,nu deloc,dar nu sunt suficient de completa si nici suficient de fericita.
Cateodata iau un creion si mazgalesc o bucata de hartie.Nu primesc nici un fel de raspuns,dar macar ii gasesc mintii mele nelinistite o ocupatie de moment.Poate mai bine as chema un doctor ,ca da ma rog e plina lumea de doctori in dragoste.Insa ce pacat ca mi-i contu epuizat.
E noapte deja.E târziu,ora n-o stiu.Doream să dorm,să dorm dezastrul zilei ce mi-a fost dat să-l trăiesc,sa dorm greşelile pe care mi le-am permis din nou să le fac,să dorm ce-am zis şi ce-am auzit,să dorm necontenit tot ceea ce m-a cufundat în această tulburătoare depresie.Lumina închisă şi puţin portocalie,de la felinarele de afară,îmi şterg suav chipul şi îmi calmează cearcănele,uşor udate,de firicele de lacrimi... Ne privesc de acolo de sus,de pe eter, şi parcă vorbesc pentru noi în locul nostru.Le privesc şi le zâmbesc,sunt unicile care mă asigură că speranţele mai au puls. Aud bătăi de aripi.Au intrat prea mulți fluturi de noapte în cameră încât să-i mai pot număra. Or fi vreo 5...6...poate chiar 7..? Cine le mai ține socoteala?! Se lovesc bezmetici de pereți și de becul încins, zburând apoi amețiți în toate direcțiile pentru un alt impact și un altul și un altul. Becul e singurul lor soare, noaptea. Cum erau fluturii și ce făceau fluturii de noapte când nu era electricitate? Luna era prea rece pentru ei ca să le fie soare și ei întotdeauna vor să meargă către lumină. Cum zburau către lună? Nedumeriți, îi aud ciocnindu-se de mobilă și alte obstacole. Zboară circular, după sunet și distanță îți dai seama. Mai întâi la dreapta, apoi mai în față, apoi mai la stânga și tot așa. Un ping-pong veritabil între pereții camerei. Nu le place. Atunci dacă știu că vor lumină...de ce mai vin la becuri? Și atunci de ce se mai cheamă fluturi de noapte dacă le place căldura și lumina? Doar pentru că sunt mai negri și nu așa de colorați și drăguți ca cei de zi? Nu mi se pare corect. Încerc să-mi ţin mintea ocupată,dar pe cine încerc să amăgesc,nu-mi reuşeşte nicicum. Stau şi fredonez în gând Avril Lavigne-Wish you were here, mă obsedează melodia. Nu îmi oferă răsupunsuri la întrebările mele sau o minimă soluţionare,dar cu toate acestea mă îneacă şi mai adânc în depresia mea năucă.
Vorbesc având ochii închişi.Vorbesc prin nu stiu ce conexiune cu tine. S-a creat un link între noi,prin care te downloadez şi mă alimentez cu Tu.
Şi ştiu că acum,şi tu eşti singur. Oare mă simţi,când îti şoptesc,că te vreau aici?Ar trebui!Noapte bună,dragule drag...
Aruncă-ţi masca şi vin-o lângă mine Strânge-mă în braţe, eu voi adormi in ele. Aruncă-ţi masca şi fii din nou un adevăr Un adevăr al meu,dezbrăcat de minciună. Aruncă-ţi masca şi salvează-te din lumealor Salvându-te pe tine,salvezi totul din mine. Aruncă-ţi msca şi hai să ne topim Ca untul pe pâine,ca fulgul de nea între pleoape. Aruncă-ţi masca,pentru a te purta în mine O viaţă şi din nou o viaţă,pentru totdeauna. Nu-ţi fie teamă,dă-i foc măştii reci Dă foc la tot ce nu-i al tău, Dă foc aroganţei,dă foc minciunii, Dă foc străinului din tine Ce mă alungă şi visurile mi le frânge.
Ai dat? Acum priveşte fluturii cei negri Ei port pe aripi,bucăţi din masca ta. Dă foc şi nu uita:Simte-te liber Simte-te liber alături de mine.
De ce ,de nece,asta e situaţia
Amâdoi am pierdut
Eu pe tine,tu pe mine.
Cortina cazută,anunţă al nostru sfârşit
Peste care s-au risipit trandafirii arzând
Şi la care chitarele au plâns.
Nu regreta că se fini,
Aş fi vrut,dar nu suntem vampiri
Ca să trăim fericiţi, la infinit.
Nu e timp pentru resentimente
Închide ochii doar odată cu mine
Şi priveşte concertul clipelor trecute.
Va trece timpul şi vom uita
Durerea ce ne-a terorizat cândva
Va trece timpul şi inimile ne se vor vindeca.
Nimic nu va conta...
Nici ce a fost sau ce s-a făcut
Doar,o nouă dragoste în noi va respira.
______________________________________
,,Flori de iris''echivalent cu,,Mănunchi de speranţe''
Era odată o Ea.Avea patru anişori.Buclele argintii şi ochii în care se îneca o lume,îi ofereau o aură îngerească.Copila încerca să contempleze în zare şi să descopere sufletul universului.Se plimba singură pe plajă,desenând mesaje incifrate.Degetele ei au dezvelit din firele de nisip o scoică hipnotizantă,care poruncitor parcă îi şoptea ,,Ri-Di-Că-Mă,As-Cul-Tă-Mă''.Copila din inerţie a prins-o în mâinuţele moi făcute căuş şi o lipise de urechiuşă,întocmai cum observase la cei mari. Însă în ea valurile,nu murmurau chemarea mării,dar vocifereau mat şi pe un ton pătrunzător:
-Te naşti dintr-o bătaie de aripi de fluture fericit...
-Şi-apoi? -Priveşti cerul şi zâmbeşti...
-Şi-apoi?
-Zbori spre ceea ce ochii tăi n-au mai zâmbit...
-Şi-apoi?
-Te încrezi în conjuncţia stelelor şi le urmezi traseul...
-Şi-apoi?
-Suferi un picaj...
-Şi-apoi?
-Rătăceşti prin oceanul oamenilor prea grabiţi...
-Şi-apoi?
-Toată fiinţa ta simte o suavă plăcere,firori electrici şi lilieci în stoamăcel...
-Şi-apoi?
-Frica te stăpâneşte,iubirea o alungă.
-Şi-apoi?
-Asurzeşti,nu-ţi mai asculţi inima...
-Şi-apoi?
-Devii obosită,nu-ţi mai doreşti Legenda Personală împlinită...
-Şi-apoi?
-Necontenit aştepţi.
-Şi-apoi?
-Accepţi singuratatea drept soţiune.
-Şi-apoi?
-Zile şi iar zile ,la nesfârşit.
-Şi-apoi?
-Cenusă în vânt.
Copila înspăimântată a aruncat scoica şi a fugit cu ochii plini de lacrimi în braţele mamei.Scoica s-a cufundat în marea agitată,însă cuvintele ei au purtat-o pe copilă într-o odisee a viitorului.Ea apare cu scopul de a preveni pe cei ce vor sfârşi pe stânca îndrăgostiţilor nefericiţi.Deoarece valurile apelor inifinite,au strâns lacrimile sufletelor nepereche,şi astfel au devenit mesageri futurişti.
Sunt oameni care trăiesc tot timpul cu remuşcarile la braţ,oameni care servesc prezentului greşelile trecutului condimentate,oameni care au avut totul ,dar nu au ştiut a preţui.Astfel totul a devenit nimic,spărgându-se în mii de bucăţi.Acum strânge cioburile dacă mai poţi! Trebuie să ne iertăm cu trecutul ,dar unii nu pot.Eu nu pot. Trebuie să ne eliberăm din stânsorile trecutului,să ne scuturăm de ceea ''ce a fost'' şi să trăim doar clipa de acum.Eu încă nu pot. Păcat că nu am scliroză,pentru a uita lucruri ce m-au durut şi mi-au dat viaţa peste cap... Conştientizez ca trecutul şi toată curtea lui nu pot să se evapore ca firul de fum prin gura de aerisire,pentru că e parte importantă din viaţa mea.Însă e insuportabil să-mi mai eclipseze prezentul. Simt cum trecutul îndepărtat năvăleşte cu putere în clipile mele prezente şi dă la o parte tot ceea ce trăiesc la moment.Vreau să-mi scriu o filă nouă,fără nimic scris pe câmp,fără greşeli apuse. Sunt prinsă într-o plasă de speranţe smintite,care îmi şoptesc ameţitor:''Totul va fi bine''. Totul va fi bine şi pentru mine.Nu-mi vine a crede că sunt optimistă.Mhm,sunt plină de surprize ,şi cum vociferau cei de la Propaganda,,schimb stările de spirit ca pe programele TV''.Ce băftoasă sunt că am o aşa telecomandă în poşetă.
Au început îngerii să moară Din cer doar lacrimi căzătoare Cu o moarte suntem toţi datori Excluşi erau doar îngerii din noi.
Indiferenţa care ne e mamă Îi ţine în cleşte,pe ei îi doare. Nici pe un moment nu-i slăbeşte Le frânge aripile,le chirceşte inocenţa Le suflă în strălucirea ochilor Le fură îngerescul grai al lor. Nimic,neantul îi aşteaptă Doar indiferenţa ştie a ucide: O parte din tine, O parte din mine, O parte din îngerul,demonului meu O parte din toţi ,numită-suflet muritor.
Sufletul nostru de mult nu mai este Chiar dacă corpul e încă viu, El moare înaintea oricui El moare prematur.
[Nu e perfectă aproape deloc,dar sunt mândră că mi s-a dat mâina s-o scriu.]
,,Puneţi o dorinţă şi aseaz-o lângă inima ta.Orce doreşti...Tot ce doreşti.
Gata?..Bine!
Acum ai încredere se va împlini.Nu ştii niciodată de unde o sa apară urmatorul miracol,următorul zâmbet,următoarea dorinţă împlinită.Dar dacă crezi că miracolul e foarte aproape...aşteapt-o cu toată inima ta.Fii încrezut.S-ar putea să obţii ceea ce îţi doreşti.Lumea e plină de magie.Trebuie doar să crezi.Aşa că pune-ţi o dorinţă.
Gata?...Bine!Acum crezi în ea cu tot sufletul.'' [dinOTH]
A,da!Dăm la restanţă.Ce folos? Vom rămâne repetenţi toata viaţa.Nici unul din noi nu vrea să promoveze.Tipic nouă!
Pur şi simplu nu ne pasă..nu ne pasă...nu ne mai pasă.În cazul ăsta nicăieri ajungem!
Ai iubit?...Nu a fost o greşeală!
Ai iubit şi nu ţi s-a răspuns?...Nu te-ai străduit suficient.Ţi-ai ascuns inima,pe cind puteai să-i permiţi să strige cu voce tare despre a ei vibraţii.
Ai iubit,şi ai fost iubit,insă totul s-a sfârşit?...Fiecare sfârşit e un nou început.Nu spun ca suferinţa va fi blândă.Din contra,te va prinde în braţele ei puternice,şi te va sfâşia centimetru cu centimetru,pâna vei avea senzaţia clară că ai devenit o păpuşă de ceară lipsită de orice expresie,ofelită şi fără culoare.O păpuşă care nu mai respiră,nu mai simte,nu mai vorbeşte,nu mai trăeşte,nu mai există.O păpuşă a cărei soartă depinde doar de cineva care crede in o ''a doua viaţă''.Un cineva capabil să transforme ceara în zâmbet,în îmbrăţişare,în explozie de emoţii...Un cineva capabil sa păzească această ceară de foc...un cineva pur şi simplu capabil să transforme ceara din nou în viaţă.
Nu ai iubit niciodată?...E timpul,nu m-ai fugi!Pentru că săgeata lui cupidon,oricum îţi va ţinti inima.Vrei tu,ori nu vrei.
Vreau să mă cert cu tine,defapt tu doar trebuie să mă asculţi,iar eu o să te execut,prin cuvinte.Stai relaxat în scaunul tău,aşai? Mai potriveşte-ţi odata poziţia pentru că încep....Fii relaxat...Te rog nu-ţi mai încorda muşchii cu care ai senzaţia că gândeşti... Ştii ce eşti?..Eşti un nimeni trecut sezonier pe la scoală,crezi că ai stil,sarcasm şi esti ironic?Nţ..nu ai,nu eşti ... Cine cct te crezi băi nene?ai o minimă spontanietate îmbrăcată în trufie şi asta te face superior?Te crezi mai presus de aia nu te oboseşti să vorbeşti cu mine?Continuă cu această atitudine,nu te opri în a mai fi!La ce băşini ieftine ai e clar că te crezi superior şi unic,dar după mine nici macăr n-ai tupeu să mă snopeşti în insulte. Ţi-e frică?Cumva stai ascuns sub masă?Hai ieşi,mi-a mai trecut...aşa sunt eu,scorpiuţa care se ia de toata lumea. Nu sunt Nostradamus, nici nu am aptitudini de medium sau de ditamai vampir,dar ca prin minune iţi citesc gândurile.Mhm,şi ca de exemplu uite ce frecvenţă am prins 'băi fata asta e ciudată,doamne ce ciudată e,pe numele lui Hercules întîi'' sau,,ce are bre asta cu mine?''eţetera,eţetera........Dă-te dracului,parcă ai fi prinţul Angliei,aşa te mai ofensezi!Şi ce dacă bre sunt ciudată,care e problema ta?Lumea aceasta este bombă,explodează în invenţii,şi ca toate invenţiile de pe pământ,am şi eu culoarea mea... Această culoare poarta numele de 'ciudată' sau' kinky',şi uneori 'nebunatică'.Apropo te asigur dacă vreau pot bate orice invenţie de pe această planetă,aşa că nu mai comenta şi cataloga,porneşte butonul de aerisire,numit 'Relaxare'........ Incă mai esti pe aici?Sper să fii ,că dacă nu eşti,atunci pentru cine mă mai laud şi mă mai dau in spectacol eu?.....Să înţeleg că citeşti...Nu eşti obligat,dacă tare vrei mişti puţin mouse-ul ,şi sus în partea dreaptă este un buton roşu cu un mare'X'pe el,îl gîdili puţin şi scapi de mine........ta-daaaam,e simplu!Nu te emoţiona!... Îmi place să conversesz cu tine,în special că taci.Tăcerea ta mă linişteşte pînă la ultimul neuron.Inainte de a intra tu,aveam nervii intinşi la maxim,încă puţin lipsea şi explodau.Norocul meu eşti tu,dragă Nu Ştiu Cine Eşti.Norocul meu,eşti tu cititorule,Oricine ai fi.Mulţumesc că ai trecut,şi mai revino!
Dacă la început te-am înjurat ,de te-ai făcut covrig găurit în scaunul tău,acesta a fost un fel de a-ţi mulţumi,asta tu să ştii.Deci,oficial iţi mulţumesc că exişti şi nu îmi zici direct că te-am plictisit.Iar dacă te-am şi plictisit...Nu-i nimic....pentru că nu-mi pasă,nu-mi pasă,nu-mi pasă(+încă de şase sute şaizeci şi şase ori).Îmi pare bine că ai observat cît ţin la Nu-mi pasă. Mi-e drag,mi-e foarte drag Nu-mi pasă, încît simt că m-aş putea îndrăgosti de el.Atît de mult îmi mai place să-l iau pe EL în braţe,şi să-l strîng la piept ,să-i zic 'Totul va fi bine',şi să nu-i mai dau drumul.Aş vrea să mă căsătoresc cu Nu-mi pasă, şi să trăim o viaţă fericită cu doi copii numiţi „indiferenţă” şi „nepăsare” pînă la adîncu bătrîneţii...
Psssssst,eşti liber,pshihologul meu tăcut,nu mai tastez.Uite m-am oprit.Poţi să ieşi.Hai odată,ieşi!Că mă scoţi din pepeni,chiar dacă nu stiu ce caut p-acolo.Gata...
'aidi pa,cu tine a fost aici şi acum,Îngerul negru!
Care e bun azi ,şi îţi lasă o melodie genială!Să fii atent la text.
P~i~e~r~d~u~t~a... Nici nu stiu ce data este...e inca vara,sunt constienta......si inca mai am timp.Timp pentru a simti si a trece prin tot ce imi scriesem in 'jurnalul de vacanta'.Jurnal facut cu scopul de a-mi petrece vara in stil mare,si care sa ma ajute sa nu fac vreun lapsus,si sa uit cumva de supliciile vacantei....L-am inchis intr-un sertaras secret al mintii,pacat ca am pierdut cheia si pacat ca nu mai sunt plina de entuziasmul de la inceput. Din nou respir plictisita. Plictisita de mine peste masura..... nu stiu de ce fel de infectie sufar,dar am starea de spirit ca al unui om sfisiat,pe moarte... care isi numar printre gene secundele care i-au mai ramas. Ciudat e faptul ca nici muzica nu ma poate scoate din aceasta transa,chiar foarte ciudat pentru ca doar ea avea cele mai terapeutice influente asupra mintii mele,stia cum sa ma aduca pe val,inainte de a ma ineca cu totul in namol. Cineva priceput in detectie,apt de a vedea prin om ca printr-o oglinda clara,ma va diagnostica cu efectul de 'lene vulnerabila'.Cred ca o sa-i dau dreptate,insa ma simt prea ipotenta ca sa schimb ceva.... O sa dau uitarii ca mi-am promis sa lucrez la capitolul abstinentei,si sa nu intru pe blog pina in toamna.E prea greu...sa-i rezist.Stiu promisiunile sunt promisiune,dar nu toate pot fi materializate,in special cele promulgate de mine. Cam atit pe azi,sunt terminata pshihic,nu mai pot scrie.Bateria cerebelului meu e descarcata si face un zgomot de imi arde firele de par din cap,(vîîîîîîîîîîîîîjjj) .Si tot azi o sa stau ca o maucă *pidaliană, in casa si o sa dorm,pentru ca sunt prea lenoasă de a vedea si de a vorbi cu cineva. I just wanna,sa-mi vina mintea la cap.....
Draga Blogule ,stiu ca nu am intrat de mult timp pe aici,insa nu am uitat de tine,deci nu ma condamna….pur si simplu simt nevoia sa iau o pauza.Aceasta pauza nu te vizeaza doar pe tine,exista multe alte lucruri pe care pentru un moment vreau sa mi le sterg din viata cu un burete.Hotarirea mea chiar nu are o explicatie solida,in special ca e vara si ar fi trebuit sa-ti acord multe clipe,insa asa simt ca e mai bine.Imi pare rau ca abandonez ficul,defapt il abandonez doar aici pe blog,voi lucra la el in privat si voi face si multe modificari de aspect,detalii si continut.Ii pregatesc un viitor frumos,doar sper iar sa nu ma trasneasca lenea si plictisul si sa abandonez totul.Azi am suportat un picaj intr-o transa ciudata,am privit prin mine si mi-am dat seama ca sunt cea mai nepriceputa persoana de pe pamint ,ca sunt plina doar ifose si sunt atit de kinky.Nu-mi place sa fac curatenie,urasc sa gatesc mincare normala,fac mincare dupa retete inventate de mine.Ascult atit de multa muzica,ador sa ascult muzica,dar nici macar nu pot cinta.Imi pot doar modula vocea,si imi reuseste sa-l imit pe vocalistul de la Disturbed(nu i-am retinut denumirea,dar in momentul asta,mi-i prea lene sa googalesc) sau pot sa-l imit si pe Serj Tankian .Sunt neindeminatica si o impiedicata,orice lucru facut trebuie sa-mi sfirseasca tragic,nu stiu sa schimb macar un bec,iar de cite ori incerc sa o fac,ma tem ca acusi curentul ma va face friptura,de aia cedez.N-am simtul orientarii in spatiu,incurc intotdeauna stinga cu dreapta.Iar cind ma enervez si ma infurii,imi transform camera in teritoriu de razboi.Incep sa-mi arunc cartile,hainele,tip in perna ca un animal ceopirtit,si nici macar nu-mi curg lacrimile,pentru a ma elibera de toata furia concentrata in mine.De mult nu am plins,defapt de doua saptamini,si nu stiu cum sa explic fenomenul,am impresia ca ochii imi sunt ca desertul din Sahara-fara pic de strop.Am permis,ei si ce daca?Urasc sa conduc fiara aia de fier,numai ideea ca acusi urc la volan ma scoate din pepeni.Nu stiu ce a fost in capul meu cind am crezut ca pot fi soferita.Taicamiu mi-a taiat ratia de la bani,astfel trebuie sa ma multumesc cu vechituri si tot vechituri trebuie sa imbrac.Nu ma simt in largul meu intre oameni,in special intre cei care ma obosesc si devin o durere permanenta de cap,de aici va pueti da bine seama cit de sociabila sunt.Sunt sceptica si aroganta,cind mi se acreste de oameni,pot sa-i indepardez de mine chiar si pe cei mai apropiati si nevinovati,sunt extrem de suparacioasa...ma supar de la orice,uneori chiar si fara motiv,insa intodeauna stiu sa arat asta,dar evit sa vorbesc despre...Ma iau la cearta cu oricine,chiar si in n momente neasteptate...izbucnesc ca un vulcan incontrolabil.Am invatat dictionarul RObotzi,si acum nu fac decit sa vorbesc ca ei.Si inca sunt o multime de defecte pe care le posed,dar le-am setat pe incognito.Constientizez ca postul dat are tentindita sa va lase cu impresii proaste despre mine,dar nu-mi pasa….acum ma simpt prea impotenta pentru a ma apara,asa sunt eu….si de aia sunt putini care ma inghit.La toamna cred ca voi reveni cu noi posturi,iar acum ma duc in pat,caci e 00:31….
Ne recitim asa dar dupa ce imi revin. Noapte buna,cheers! Linistita. Lunga. Odinhitoare. Eterna.
Mi-am dezmortit degetele si am deschis mesajul.Acum totul se afla pe monitor,continutul fiindu-mi furnizat cu o anumita intensitatea grafica.Am inceput sa imbrac in voce caracterele mute.
,,Lizz,ce s-a intimplat?Unde ai disparut?Am nevoie de tine.Recunosc ca m-am purtat scandalos,ca un porc....dar zau,ca as vrea sa redevin OM.Te rog iarta-ma,iarta-ma ca sa ma pot misca inainte si ca sa mi te aduc alaturi.Am incercat sa te caut,si te-am cautat,dar cautarile mele au esuat,dar nu ma resemez,nu incetez sa cred ca voi mai obtine o sansa de care am atita nevoie.Pina cind imbratisez distanta ce ne desprate si iti promit ca in curind iti voi fi aproape,doar GIVE ME A SIGN.
Kirinki takinoarikuarichiki,kitojikushiku!,,
Cursorul oprit pe ultimul rind clipeste cu regularitatea unei inimi care bate asteptind cu sufletul la gura raspunsul. Am recitit cele scrise inca o data si inca o data si inca o data.nu era ceea la ce ma asteptam.A reusit sa ma surprinda din nou,insa acum intr-un mod placut.Totusi in spatele mesajului se ascunde ceva,cuvintele lui poarta anumite coduri pe care simt nevoia sa le las incifrate.Iar ultima replica m-a bagat in transa.Nu cred ca s-a schimbat in asa scurt timp,dar de intimplat sa intimplat ceva.Pentru ca Nicolas nu poate spune ''iarta-ma'' sau''imi lipsesti'' Am desfacut pachetul de tigari Virginia Slim de pe masa,si mi-am aprins una.Fumul purta pe poale uimirea mea,ce orna toata atomesfera camerei.<<Chiar nu ma asteptam,si chiar…..>>.Usa a miriit sub comanda lui Yasmin,am stins panicata tigara si am preselectat butonul close ,pentru a inchide ceea ce nu trebuia niciodata sa vada.Il priveam cum se joaca cu cheile in mina. Avea un zambet atat de familiar, asternut pe chip,iar ochii sai negri luceau ca doua flacari imbracate in gheata,din nou ramin dezarmata in fata frumusetii sale.A venit spre mine si mi-am incolacit o mina in jurul gitului sau ,iar cu cealalta i-am mingiat liniile fin desenate de pe buze.El mi-am cuprins mijlocul intr-o strinsoare puternica si plina de farmec.L-am privit inca o data in ochi si i-am zimbit strengar,dar scurt pentru ca buzele lui li-au ocupat pe ale mele.Dupa citeva clipe buzele sale au inceput sa le imbrace pe ale mele in cuvinte:
-Deci ce faceai?sopti el.
-Te asteptam,iar atunci mi-a muscat buza de jos,minciuna nu l-o incintat.
-Iar acum reiau intrebare,astept un raspuns cit se poate de plauzibil.....cu ce oacazie mi-ai inceput pachetul de Virginia Slim,isi dezlipi buzele si privi inspre tigari.
M-am desprins din strinsoarea lui,mi-am lasat miinile in jos si am oftat adinc.
-E timpul sa incepi a avea incredere in mine,urmeaza-mi sfatul,daca vrei sa mergem pe acest drum impreuna.Si am fumat ,pentru ca singur ai zis sa-mi gasesc o ocupatie,uite ca mi-am gasit-o.Cind fumezi tacerea claustrofoba a peretilor nu-ti mai da senzatia ca esti sugrumata de la inchieturi,deci m-am simtit mai bine dupa asta.
-Iarta-ma ca ma port ca taicatu,sunt un prost.
-Ce amuzant e prostul acesta,si i-am prins degetele reci in ale mele.Prostul meu pe care il iubesc mai mult decit toti la un loc,asa cum iubesc unii raul, care le da fiori pana in adancul sufletului.
Ma strins la piept atit de fascinant,am simtit ca mi-au fost paralizate toate simturile si nu ma puteam misca.Am putut bombani doar:
-O sa ma inadusi.
Zimbi si si-a ridicat o mana pe care mi-a trecut-o prin par.
-Te duci si faci un dus,ca zau mirosi a pisica uda.Dupa aceea plecam unde ti-am promis o supriza.Azi am dat bijuterielului sa-ti faca colierul,datorita caruia vei umbla si prin soare,si prin ploaie,dar pina atunci vei iesi doar noaptea din casa.
-Nu ma supar,oricum vreau sa ma mai ascund o perioada.
Imi studie chipul sceptic.
-Totusi peste doua zile sa ai curajul sa dai ochii cu ai tai,sau daca nu macar un apel de la tine ii va linisti.
-Ma voi gindi la asta,nu vreau sa le fac rau.Vreau mai intii sa invat a ma controla,trebuie sa-i protejez de mine.
-Ve invata rapid aceasta,zise el solem.Am toata increderea in tine.
-Bine,i-am retezat-o eu.Acum deci arata-mi cum sa ajung la baie.
M-a luat de mina,am trecut prin bucatarie,iar la sfirsitul ei se afla si baia.
Zimbi si se indfeparta elegant.Cit de frumos e demonul acesta al meu,al meu pentru totdeauna,Nicolas nu m-ai are nici o sansa.Timpul lui a expirat.
Mi-am dat drumul la apa rece. M-am dezbracat si am intrat in cabina, lasand apa inca rece sa-mi curga pe spate, aducandu-mi aminte de degetele lui Yasmin. Am zambit si mi-am scuturat capul. Incepeam sa ma gandesc prea mult la lucrurile astea. Am tremurat si mi-am lasat fruntea sa se lipeasca de gresia rece din interiorul cabinei. Inca nu cred ca asta mi s-a intimplat mie,inca nu cred ca am devenit vampir. Am pornit si apa calda, mi-am inchis ochii lasand-o sa se scurga pe corpul meu, sa ma dezmorteasca.In minte mi s-a format imaginea lui Nicolas, era ca o fantoma care imi dorea moartea.Nimic din ce mi-a zis el nu cred si nu voi crede.Imi va plati pentru tot.
M-am asezat turceste pe pat.El s-a pozitionat in fata mea,cu genunchii infipti in dusumea .A depus tava pe cuvertura de o culoare albastru marin si mi-a intins bolul plin cu o substanta rosie purpurie in el .Aceasta imi excita glandele salivare.Fiecare muschi mi se dilata si mi se contracta cu o viteza ametitoare,iar fiecare celula mi se intindea epuizata dupa acel strop de potolire a arsurii.Nu ma puteam abtine,instinctul imi dicta miscarile.Atunci am luat bolul necugetat si am inghitit in sec.Doream sa trag de timp,subconstientul meu intelegea ca fiecare picatura din acel bol ma va schimba,nu stiu daca in bine,dar totusi nu doream sa risc si sa devin un monstru canibalic.
Yasmin m-a scrutat cu privirea,ezitarea mea ii parea normala de aceea nici nu ma grabea.
-De unde ai luat single?am intrebat eu cu noduri in voce.
-Era in frigider,imi place sa fie ticsit cu rezerve,asa pentru orice eventualitate.Si imi atinse genunchiul sting cu degetele de marmura.Orice mic gest de al lui ma incuraja destul de tare.Lizzie ,o sa-ti faca bine,e tot de ce ai nevoie momentan.Acest ceva din bolare tendinta de a te salva din faldurile intunericului in care s-a refugiat *Eul tau .Tu cea care ai fost inainte,nu vei suferi schimbari.Vei ramine aceasi Lizz,cu o doza nesanatoasa de sarcasm si cu o inclinatie pronuntata inspre supernatural.Nu-ti fie frica.Increde-te in mine.Mi-am plecat capul si m-a sarutat pe frunte.
-Si ca deobicei reusesc sa par in ochii tai inca o copila,dar scumpule aici te inseli grozav de tare.Si nu mai afisa mutrita aceasta dragalasa de copil mic,care cerseste dulciuri cu privirea.Sunt mai puternica acum in fata trucurilor tare irezistibile.Nu uita ca nemuritoare nu mai sunt,deci staruite mai mult.Si ca sugestie,dragule schimba macazul,daca nu vrei sa ramii corigent la capitolul *ochi dulci*. E adevara ca ochii lui sunt cei mai mirobolanti ochi de pe pamint,insa rolul de scorpie imi venea ca o manusa,si de aceea nu incetam sa profit de asta. Si-a pus miinele peste ale mele,miinele noastre au cuprins impreuna talia vasului.Lucram intr-o concordanta perfecta,gesturile noastre parca se conduceau dupa indiciile unui regizor invizibil.Am ridicat impreuna bolul pina la nivelul buzelor.
-De aici ma descurc singura,Yasmin,tu doar multumeste-te privindu-ma.
Singele pe care l-am sorbit a fost prea putin pentru a-mi potoli setea devoratoare,insa destul de suficient pentru a declansa in mine o pofta nebuna.
-Mai vreau,am zis eu iminindu-i bolul .
-Iti mai aduc,insa nu spera ca va fi mult.Nu trebuie sa exagerezi,dealtfel vei deveni incontrolabila si zau ca nu vreau sa transform camera aceasta in sala de forta si lupte fara reguli.
-Hai termina vorbaria,si serveste-ma,don chelner….pentru ca zau, nu as dori din prima zi sa te concediez.
-Pisica cu urechi triunghiulare ce esti tu,ma musca de virful urechii stingi,dupa care de indata fugi in bucatarie.
Clipisem de doua ori din gene si deja revenise.
-Tine,pentru ora aceasta e ultimul.
-Sefa sunt eu,asa ca fii ascultator.Ma intinsem spre el sa-l sarut ,imi lua fata in miine si simteam ca singele nu e singurul lucru de care voi fi o dependenta incurabila.Buzele noastre au dansat suprapuse pina cind idiotenia citadina a lui Yasmin nu a selectat optiunea:Oprire.
-Trebuie sa plec in oras,ma intorc destul de repede.Vezi gasesti ocupatii mai putin periculoase,pentru obiectele de pe aici.
Am tacut si am plecat capul peste single din vas,trasaturile fetei mi se oglindeau pronuntat in el.
-Pleaca,esti liber....vocea imi era dezolata,ba nu,mai degraba parea sa fi fost inscrisa pe un casetofon ,dupa care din greseala fragmente din ea au fost inlaturate.
-Chiar ca nu e neaparat sa te superi.Promit ca nu ma retin mult,iar ca sa-mi rascumpar vina, deseara iti pregateasc ceva special.Imi mingie obrazul sting,si se indeparta fulgerator.
Am inghitit tot ce era in bol,pofta crescuse si mai mult.<<Lizz,cred ca ai baut destul,asa ca hai sa-ti gasim o ocupatie ca sa nu pradezi cumva frigiderul>>.M-am intis in pat si priveam tavanul.
<<Oare ce fac vecinii,privesc cumva si ei ca mine tavanul vecinului de sus?Ce naiba sa inventez,ca sa ma simit ocupata?Cred ca o sa mor aici.>>Nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca viata de vampir poate fi intr-atit de plictisitoare.M-am ridicat putin,si mi-am sprijinit corpul in coatele membrelor.Atunci expresia fetei mele a capatat o aura de fericire,pentru ca exact linga paravan ,inaintea mea stralucea un calculator disponibil.Mi-am tras scaunul sub mine si am pornit calculatorul.Sunetul sau selentios ma binedispunea, oferind viata camerei dupa o lunga si insuportabila amortire.Monitorul s-a aprins,iar degetele mele au inceput ai ordona calculatorului ce sa faca.Am intrat pe youtube si mi-am dat drumul la playlist.Dupa am intrat pe posta,aproape implinise o saptamina de cind nu am verificat-o.Ochii mei fugitiv au urmarit mesajele primite,multe erau doar anunturi nefolositoare,notificari de tot genul si multe alte chestii inutile.Doar un mesaj mi-a aprins curiozitatea.Era de la Nicolas,inima mi s-a facut mica,ca o pasare colibri,careia din clipa in clipa ii vor fi frinte aripile.Din nou imi va administra cuvinte care dor,din nou voi suferi,din nou lacrmi si din nou ma voi ineca la liman. Dar nu pot rezista,inca imi pasa de el,tot ceea ce imi spune inca mai conteaza pentru mine.Vreau sa vad ce mi-a scris,chiar daca asta in seamna sa-mi dau intilnire cu moartea.Ma pregateam pentru o noua deceptie din viata mea,si ce daca.....deja deceptiile mi-au devenit surori,asa ca frica a incetat sa-mi mai fie.
-Si acum ce o sa facem?mimasem pe fata o masca de nepasare.
Se ridicase de pe taburete,isi impletise degetele in ale mele,isi apropiase buzele de mine si incepuse sa-mi sarute cu o esenta rece curbura gitului ,mi se stringea in burta ghemotoace fierbinti de emotii incontrolabile,daca mai dansa putin cu limba pe gitul meu,ii sfisiam hainele de pe el,dar se oprise la timp,tentatia devoratoare mi se potolise.
-Si acum o sa ne iubim,o eternitate o sa fim impreuna copila mea,imi sopti el in ureche.
-Trebuie sa te atentionez ca acum nu mai sunt o copila,am rinjit sarcastic lasind mindra sa mi se vada noii canini. Incepeam sa cred ca EU cea anterioara,nu mai exista,murise.In mine totusi se mai dadea lupta ,latura umana versus latura non-umana.O parte din mine incepea sa iubeasca ce am devenit,iar alta detesta cu vehementa si isi renega noua viata.Acest EU al meu se multiplicase in mai multe variante,diferite ca continut,dar identice ca scop:'sa ma scoata din acest intuneric violent in care pluteam'.Era neaparat necesar sa redevin aceasi Eu,cu aceasi identitate,cu acelasi caracter de scorpie,cu aceasi dispozitie proasta si cu aceasi slabiuciune la enervat oamenii.Cu toate ca suferisem o transformare,trebuia sa ma adun,nu doream sa permit ca ceva din mine sa dispara.Durerile incepuse din nou sa se amuze pe seama mea.Inchisem ochii,si imi fortam interiorul sa baricadeze valul de dureri ce urma sa-mi dogorasca fiecare celula,fiecare fibra de om,fiecare amintire din fosta EU.Imi ancorasem corpul ca pe un zid dur si intangibil,dar planul imi esuase. -Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuu din nou,tipasem cit de tare puteam,cuvintele s-au infipt ca cutitele in plafon,dupa care dintr-o miscare expromta,toate l-au intepat pe Yasmin.A sarit de linga mine ca din gura de sarpe.Ia-ma de aici,ia-ma si nu te uita ca blegul.Ti-i mila?De ce ti-i mila?NUUUUUUU VREAU COMPATIMIRE,mai ales a TAaaaaaa!Vocea mi se stinse,lesinasem probabil,pentru ca dupa aia nu-mi mai aminteam nimic. Ma trezisem intr-un pat alb,gigantic.In jurul meu pernele de puf jucau o hora,insa sub cap simteam soliditatea patului. -Uite ca nu a uitat! -Ce sa uit?statea linga geam ca o statuie angelica de pe care nu aveai dorinta sa-ti dezlipesti privirea. -Ce faci acolo tu? -Priveam.Te priveam cum dormeai,cum respirai,si cum iti adiau genele. -Plictisitor. -Niciodata,pentru ca dormi asemeni marii,rasuflarea ta seamana cu valurile care scalda tarmul ,dimineata,si esti atit de amuzanta,in deosebi cind cirnesti nasucul.Vezi nu am cum sa ma plictisesc!
In camera se revarsau rafale de zimbete,rideam si eu in cor cu el.
-Doar stii ca sunt specialista in ale *maimutaritului.Si ii aruncasem o privire de superioritate.
Veni spre pat,si se culca linga mine.Imi desena cu degetele lui de stafie pe maina dreapta cercuri mai mici ,cercuri mai mari.Eu incepusem sa zimbesc.
-Hey,gata ajunge ma gadili.
Apoi,isi ingropa capul in parul meu, si imi ciripi melodios.
-Ma duc sa pregatesc masa,si se desprinse de linga mine.
Schitasei pe chip expresia unui copil nemultumit,a carui bomboana a fost luata fara voie,si ma intoarsei . Ce scandalos!Dejun afurisit,trebuia sa urmeze ceva spectaculos,dar cistigase bucataria in defavoarea mea.El iesise,prefacindu-se ca nu-mi sesizase injuratura suparacioasa.
Nu eram bolnava,asa ca ma sculasem din pat.Pe mine era o camasa alba de in,era cu siguranta a lui Yasmin ,dar mi se potrivea perfect.Pornisei sa analizez camera in care ma aflam,cind atinsei picioarele de pardoseala,aveam senzatii neobisnuite in talpi,li-am ignorat.Ma ridicasei si facusei citiva pasi,atunci momentan in mine se formase o minge de foc ,care dadea goluri in fiecare cotlon disponibil.Singele clocotea,ma simteam uscata ca iasca,ardeam toata.Iarasi cazusem intr-o dilema ,stateam-ardeam,mergeam-ardeam.Observasei printre perdeaua de pe ochi ,linga fereastra,pe masa ,o vaza suverana de cristal cu citiva trandafiri uscati in ea.
-T-r-e-b-u-i-e s-a a-j-u-n-g l-a e-a,T-R-E-B-U-I-E,ma incurajam eu silabisit.Pasii mei inceti,mareau viteza mingii de foc,care tot mai accelerat ma pirjolea.Ajunsem in dreptul vazei,si am zis gituit:
-Iarta-ma. Lovisei vaza,iar cioburile le luasem gramada si le imprastiasem pe jos.Am inceput sa le asez,oferindu-le imaginea de covoras.Gindeam ca pentru a scapa de focul din mine,trebuie mai intii sa scurg tot single, sa imi sec corpul de el,astfel numai aveam nimic in mine de fiert.
Incepusei sa merg pe acel sticlos covor,picioarele imi sfiraiau sub cioburi,iar single zbuciumat fara pensula le colora.
Mergeam fara ezitare,parca eram pe podium,iar aceasta senzatie imi producea o enorma placere.
Intre timp usa se deschise,ridicasem ochii,si ii vazusei chipul alarmat.Lasase intr-o fractiune de secunda tava pe masa,si ma trase linga el,ma imbratisa ca niciodata.
-Ma inadusi.
-De ce iti faci rau,micuto.In vocea lui se amesteca o nuanta de durere profunda,regret si lacrimi.De ce ?ma saruta pe frunte,si ma strinse la piept.
-Doar trebuie sa sting cumva acest foc din mine.
-Stiu cum e,stiu ca te doare.Inceputul e nemilos,dar sunt eu linga tine,asta simplifica durerea.Trebuie sa bei.
-Pai am baut,am baut foarte multa apa,dar am impresia ca toata a cazut intr-o fintina fara fund.
-Apa nu ajuta,murmurase el.Sa mergem in pat.Isi incolaci o mina in jurul taliei mele,iar in alta imi ducea primul meu dejun vampiresc.
sa va spun?!sa nu va spun?!prefer singuri sa va construiti concluzia din cele ce ve-ti citi, descoperiti-ma prin prizma insiruirilor facute aici!!!
Ce va prezenta acest blog?!
-nimic extraterestru.
El-reprezinta cartea deschisa despre moi,so enjoy it!Pentru a mai deschide o paranteza, va anut ca blogul va oscila intre scrieri libere,scrieri personalizate,scrieri banale,scrieri din jurnal,scrieri pentru a umple spatiu toate acestea la puterea'muzica de calitate'...E un blog muzical,pentru ca muzica este religia mea si fara ea i'm sick!!!
Se aude zgomot de artificii şi clinchet de pahare-A mai trecut un an.Cu siguranţă o să te ţin minte,bătrâne, sau o să te dau uitării,adio oricum,lasă loc unor noi speranţe şi vise pline de viaţă.Ceea ce vi s-a împlinit să continue,iar ceea ce nu are sorţi de izbândă să plece în neant.
