Ne mor îngerii...

Au început îngerii să moară
Din cer doar lacrimi căzătoare
Cu o moarte suntem toţi datori
Excluşi erau doar îngerii din noi.


Indiferenţa care ne e mamă
Îi ţine în cleşte,pe ei îi doare.
Nici pe un moment nu-i slăbeşte
Le frânge aripile,le chirceşte inocenţa
Le suflă în strălucirea ochilor
Le fură îngerescul grai al lor.
Nimic,neantul îi aşteaptă
Doar indiferenţa ştie a ucide:
O parte din tine,
             O parte din mine,
O parte din îngerul,demonului meu
O parte din toţi ,numită-suflet muritor.


Sufletul nostru de mult nu mai este
Chiar dacă corpul e încă  viu,
El moare înaintea oricui
El moare prematur.    


[Nu e perfectă aproape deloc,dar sunt mândră că mi s-a dat mâina s-o scriu.]