Hai,sa ne jucam jocuri de copii,sa-ti dau palme care sa nu doara.Sa strigi,sa strigi atat de tare,incat sa-mi dau seama ca nu te pot auzi.Nu,cuvintele tale,nu ma pot atinge,pentru ca eu am construit un al patrulea perete,iar sa-l darami e aproape imposibil.Stii in viata asta de nimic,e important sa fii cineva,nu poti fi cineva,atunci simta-te cineva.Totusi nu vreau sa cred ca pot ajunge intr-o clipa ,,o neinsemnata'',de aceea incerc sa-mi tin sentimentele mele vulnerabile in camasa de forta.Nimeni niciodata nu va putea intelege,cat de apasator si terifiant e gandul,ca uneori nu ai sperante pe care sa te sprijini.Gandul ,,nu ai cum sa te salvezi'',parca topeste totul  in jur,devenind o lume de smoala,iar eu un flutere cu aripile prinse de peretii ei...I'm speechless cand vine vorba despre lucruri 'mari' ce pot fi gasite intr-o lume fara speranta.Traim intr-o lume fara speranta,dar totusi continuu sa cred ca doar cu  sperantele langa inima continuam sa dam din aripi prin acest cavou de smoala.